Cu zâmbet
despre bătrâneţe
„ ...şi au trăit fericiţi până la adânci
bătrâneţi” erau cuvintele cu care se încheiau de obicei poveştile copilăriei.
Cuvinte asupra cărora privirile zăboveau îndelung, pierzându-se apoi în reverie.
Iar în ea, eroii poveştilor asemeni pietricelelor azvârlite în apă, acţionau
într-un trecut ce părea a fi fluid, ridicând astfel o undă a prezentului care aluneca apoi cu repeziciune
undeva către un viitor, în care pasărea fericirii urma să li se aşeze pe umeri
cântând. Aşadar, tresărea gândul, aceasta este viaţa; o continuitate de
acţiuni, de reacţiuni, unele mai bune, altele mai rele... Doar că reveria era brusc
întreruptă de neliniştitoarea întrebare a raţiunii (care nu dorea defel să
creadă şi să nu cerceteze); oare este cu adevărat posibilă fericirea chiar până
la... adânci bătrâneţi?!? Cum? Sau poate că acel „până” defineşte de fapt cât
se poate de exact, însăşi graniţa fericirii? Iar dacă nu, atunci în ce ar putea
consta concret această fericire când ajungi la vârsta... de fapt nici nu se mai
numeşte vârsta, ci se pronunţă pur şi simplu - bătrâneţe? Pentru că aproape
toate imaginile receptate în viaţa de zi cu zi şi pe atunci, în vremea
poveştilor, dar mai ales acum în vremea ne-poveştilor, păreau şi par că vor să
contrazică vehement acest lucru.
Cum răspunsul la întrebare se lăsa cam mult
aşteptat, am pornit în căutarea lui, întrebând din om în om, căutând semne, mesaje,
aşteptând călăuze. Poţi întreba o fântână, un munte, o câmpie sau chiar zarea
nesfârşită, poţi întreba un om, o albină sau o furtună şi de multe ori răspunsul
ţi se poate întoarce, purtând în el aceeaşi nedumerire, însă întotdeauna nuanţat de
amprenta celui sau celei întrebate. Şi tot întrebând, ai putea avea surpriza de
a primi răspunsul mulţumitor – cel mai potrivit nevoilor, realităţilor şi
aşteptărilor tale - tocmai de la
neînsemnata furnică. Priveşte :
1.Când auziţi cuvântul
“bătrâneţe”, ce anume vă vine în minte
prima dată?
1.65(F)ani –pictor – neputinţă
2.64(B) ani – ziarist – trecerea anilor
3.52(F)ani –arhitect –“haine grele”, adică
neputinţa de a mai face ceva ce altădată făceai cu uşinţă.
4.63ani(F) – funcţionară – cutremur, cenuşiu,
trist, frig.
5.70 ani(B) – inginer – problemele de sănătate
6.62 ani(F) – funcţionară – boală
7.72 ani(F) – medic – înţelepciune
8.65 ani(F) – funcţionară
9.34 ani(F) – psiholog – frustrare – mă gândesc
la potenţialul fizic.
10.38 ani(F) – psiholog – “haine rupte – mă
gândesc la cântecul lui Gică Petrescu “bătrâneţe haine grele”.
11. 64 (F)de ani – profesoară - O vârstă de peste 70 de ani, o încetinire a reacţiilor la stimuli.
12.69(F) ani – medic - ...un lift, asta am văzut - şi m-a şocat- atunci când medic tânăr fiind, am
venit la spitalul judeţean. Am asistat la transportul unor bătrâni schimonosiţi
de boală.
13.63 ani (F) – asistent medical – nu mă sperie... cred că mă gândesc la
neputinţă.
14.56 ani(F) – comerciant.
15.59 ani(B) – militar - ...cuvântul ”greu”.
16.55 ani(F) – bibliotecară – bunică.
17.56 ani(B) – inginer – sprijin
18.59 ani(F) medic – neputinţă
19.70 ani(B ) medic – apropierea de moarte şi atenţia acordată faţă de
clipa plecării.
20.65(B) medic - ....un nuc.
21. 56 ani (F) psiholog – detaşare.
2.Care este vârsta la
care credeţi că un om poate fi considerat bătrân?
1.82-83ani
2.80 ani
3.70 ani
4.75 ani
5. de la 70 de ani în sus
6. de la 80 de ani
7. nu mai puţin de 90 de ani
8. 85 ani
9. hmmm(şi aş putea jura că mi-a aruncat o
ochiadă pe sub gene - n.a) 60…65
10.65ani
11. Peste 70 de ani.
12. vârsta este relativă.Poţi arăta la 45 ca la
60 sau invers.
13.după 70 de ani.
14.70 de ani.
15. 70 de ani
16. 60 de ani
17.80 de ani.
18. 75 de ani
19.în funcţie de viaţa pe care a dus-o (poate
fi ca şi bătrân la 40 de ani dacă este imoral, sau poate fi ca un tânăr la 90 dacă este moral).
20. 80 de ani.
21. după 102 ani
3. Concret, cu ce
însuşiri asociaţi mai degrabă bătrâneţea?
1. Boală, depresie
2. pierderea vitalităţii biologice
3. stare de linişte sufletească, bucuria de a citi
ce-ţi place, timp pentru preocupări legate de suflet.
4.dureri, neputinţă boală
5. declinul…apusul
6. singurătate
7. cu înţelepciunea
8. depresia, scăderea intereselor
9.înţelepciune, dar nu obligatoriu, neputinţă
fizică şi frustrare, detaşare sau altfel
spus, retragere în cochilie faţă de problemele
sociale, iritare.
10.neputinţă fizică şi oboseală
11. cu o uzura a omului, fizică, în special.
Sănatatea slabită, puterea slabită, reacţii încetinite: răspunsuri întarziate
la întrebari, amânarea unor activităţi.
12. cu semnele fizice ale îmbătrânirii,
încetineala gesturilor… grija excesivă de sine.
13. să
nu mai fiu la fel de îndemănatecă, poate apare un dezechilibru care să
diferenţieze vârstele…deocamdată mă ţin bine în comparaţie cu alţii.
14. neplăcere, deziluzie, nu-mi place cuvântul.
15. cu uitarea
16. …nu ştiu. Să nu-ţi fie frică de bătrâneţe.
17. neajutorare
18. înţelepciune, prudenţă.
19. înţelepciune dacă s-a respectat sau
senilizare în caz contrar.
20. cu o Dacie 1310 cu 150000de kilometri la
bord.
21. Zâmbet interior de toţi şi de toate.
4. Când eraţi(mai) tânăr, observându-i pe cei bătrâni, cum v-aţi(vă)
imaginat(ţi) că veţi fi şi vă veţi petrece anii la bătrâneţe?
1.Nu mi-am imaginat.Vrând- nevrând eu îmi voi
petrece anii la şevalet; artistul trăieşte închipuit în lumea lui şi aşa
reuşeşte să treacă peste necazuri.
2. m-am imaginat cu barbă albă, împăcat
sufleteşte, putând să mă detaşez de mizeriile lumeşti şi să pot medita.
3. armonioasă; să-mi găsesc liniştea, să fiu
mulţumită cu mine şi să-i iubesc pe cei din jur
4. am evitat să mi-o imaginez considerând că
aşa o evit.
5. în tinereţe nu m-am gândit. Acum mă gândesc
la cumpătare, la rezolvarea problemelor zilnice, pentru că ele sunt
fundamentale, mai ales pentru că un pensioner este un om sărac.
6. nu m-am gândit sau mai degrabă m-am gândit
că nu o să o mai apuc(bărâneţea)… şi nici acum nu mă gândesc la ea că nu-mi
place.
7. mi-ar plăcea să fiu independentă, să nu
deranjez, dar în apropierea tinerilor; îmi place amestecul de generaţii.
8. nu m-am putut închipui bătrână.
9. am reprimat gândul. Chiar şi acum mă irită
foarte mult faptul că ştiu că nu mai am deja aceleaşi potenţial fizic, aşa cum
aveam în urmă cu zece ani.
10. o să fiu slabă, cu părul strâns în coc,
relaxată şi cu simţul umorului păstrat.
11. Aş vrea să am mai mult timp de acordat
activităţilor care îmi produc linişte şi chiar plăcere: plimbari, lectură,
lucru manual, tricotaj, un fel de joc de-a croitoreasa, pentru nepoţi sau chiar
făcând lucruşoare de mici dimensiuni, pentru păpuşi, îngrijirea plantelor
decorative şi scris, în special, amintiri.
12. N-am vrut să mă gândesc la treaba asta. O să
fie, cum o să fie. O să fiu ca… toţi bătrânii.
13. m-am gândit doar la bine, mă gândeam că mă
voi ţine în putere, în comparaţie cu ceea ce am văzut în jurul meu.
14. nu-mi imaginam deloc.
15. în linişte
16. în mijlocul familiei
17. optimist; mi-am imaginat că voi avea
sprijin de la cei din jur.
18. în linişte, citind cărţi, fără griji şi
alături de cineva.
19. am fost un pesimisit. M-am gândit că nu o să
am tovarăşi de idei.
20. nu, nu m-am gândit.
21. Atunci, şi cei mai mari cu 5 ani decât mine
mi se păreau deja bătrâni... aşa că doream să fac cât mai multe lucruri ,,ca să
nu treacă tinereţea fără rost!”. Eu mi-am propus deja o vârstă când mă voi
socoti bătrână, dar până atunci mai este cale lungă şi mai am multe de făcut...
până să mă detaşez...
5. De-a lungul vieţii sale, omul traversează mai multe etape. Pentru
majoritatea dintre ele se pregăteşte din
timp, învăţând, dând examene. Credeţi că pentru etapa de bătrâneţe ar fi
necesară o pregătire? Şi dacă da, în ce ar putea consta această pregătire?
1. depinde de starea materială.
2. să priveşti în urmă cu seninătate că ai
trăit o experienţă formidabilă, că ai avut o familie şi i-ai dus tradiţia mai departe.
3. iubirea; nu doar să fie iubit ci să-i
iubească el pe cei din jur.
4. să aibă o casă, o grădină, câine, pisică,
nepoţi, adică natură, cărţi, familie fericită (bucuriile mici fac fericirea).
5. să-şi ştie familia şi mai ales copiii într-o
situaţie bună pentru că este legat de ei.
6. dacă este sănătos, dacă are o stare
materială bună ca să-şi asigure traiul de zi cu zi şi relaţia cu cei din jur
este bună… are linişte sufletească.
7. Da. Ar fi bine să înveţe să îi accepte tarele (singurătatea, scăderea
puterilor) dar să se şi bucure de avantajul ei – înţelepciunea – pregătindu-se
pentru viitoarea... naştere sau renştere…
8. să nu las probleme nerezolvate în urmă.
9. Examene sau
pregatire pentru etapele viitoare ale vieţii sunt toate experienţele prin care
trecem de-a lungul vieţii (şi din care ştim să învatam, pentru că altfel....).
10. nu. La bătrâneţe o să fiu la fel de
fericită cum am fost toată viaţa.
11. să ştie că trebuie să se îngrijeasca, în primul rând să
nu se supere, să nu reacţioneze ca în tinereţe, prea repede.
12. este obligatorie. Eu m-am gândit că nu voi
rămâne veşnic tânără şi că trebuie să îmbătrânesc frumos, să nu mă comport ca
cei care mi-au displăcut ci să învăţ să mă comport asemenea celor pe care i-am
admirat.
13. mă gândesc mai mult la aspectul material,
pentru că la bătrâneţe apar tot felul de probleme, instantaneu.
14. prin asigurarea sursei materiale.
15. nu, nu necesită pregătire.
16. da, să îţi asiguri baza materială, să fii
independent din punct de vedere material şi să-ţi protejezi sănătatea.
17. da, prin
menţinerea sănătăţii.
18. ar fi necesară o pregătire psihică şi
asigurarea situaţiei materiale, dar şi găsirea unor preocupări care să umple
timpul.
19. trebuie să se pregătească gândindu-se în
fiecare zi la moarte.
20. nu cred.
21. Experienţele de până atunci, stilul de viaţă
sunt un mod de a ne pregăti... A rămâne independenţi ar fi un mod de a rezista
întregi şi demni până la capăt.
6. Perioada de
bătrâneţe este percepută în general ca fiind una dintre cele mai dificile
perioade din viaţa omului. Cu toate acestea, credeţi că la bătrâneţe un om
poate fi fericit? Şi dacă da, în ce condiţii sau ce anume l-ar putea face
fericit?
7. dacă este util pentru cei din jur,
dacă este respectat.
9. Perioade dificile ale vietii pot fi considerate
toate etapele, fiecare în felul ei…Etapa bătrâneţii este condiţionată în mare
măsura de felul în care ai trecut prin celelalte etape. De multe ori,
bătrâneţea poate fi mai dificilă pentru cei apropiaţi persoanei, mai mult decât
pentru bătrân. Şi astfel, îmi vine în minte un fel de model de "pregatire":
educarea oamenilor, de la vârstele mici, în sensul protejarii sănătaţii fizice,
mentale şi spirituale tocmai ca mod de "asezare a aşternuturilor"
pentru urmatoarele etape ale vietii şi în special pentru bătrâneţe. În ceea ce
priveşte fericirea... am aceeaşi idee... fiecare îşi găseşte fericirea în felul
său.
11.
Dacă nu i se cer prea multe de către cei din jur, daca îşi poate menţine
sănătatea la un nivel acceptabil, dacă îi ajunge timpul pentru a face ceea ce
îi place: să asculte muzică, să se plimbe, să meşterească… şi dacă nu i se reproşează încetineala
sau “comoditatea”, dacă e lăsat să faca ceea ce îi place, ascultă muzică, vede
filme, “gâdila” o plantă, citeşte, povesteşte cu copiii sau persoane de aceeaşi
vârstă, cu experienţă de viaţă apropiată de “bătrân”.
12. Da; în condiţiile în care
îşi găseşte liniştea, echilibrul pe care nu a l-a avut în tinereţe şi îşi
vindecă suferinţele după o viaţă grea sau complicată. Atunci are timp suficient pentru a face ceea ce
nu şi-a putut permite în tinereţe.
13. da, dacă are copiii fericiţi, dacă are
nepoţi, nu cred că există alte greutăţi care să împiedice fericirea.
14. dacă este sănătos şi dacă psihic acceptă
această stare de fapt.
15. când are cele necesare, un nivel de trai
ridicat, linişte adică să nu aibă probleme şi să facă multe plimbări.
16. da, dacă are copiii împliniţi şi
îmbătrâneşte frumos, cu mintea tânără.
17. da, dacă o să fie sănătos.
18. da, dacă se poate bucura de cei din jur,
dacă este cu cei apropiaţi psihic pentru a se putea bucura de împlinirile lor
dar şi pentru a nu se simţi părăsit.
19. dacă este creştin şi credincios, este un om
fericit.
20. gândindu-se la ce a făcut până în prezent
şi retrăind timpul parcurs.
21. Să nu ai prea multe regrete (planuri nerealizate, greşeli nereparate)
şi să poţi ierta ceea ce cândva te-a rănit.
7. Alcătuiţi o
propoziţie în care să se poată regăsi associate cuvintele “bătrân” sau
“bătrâneţe” şi “fericire”.
7. sunt
bătrână dar mă descurc şi sunt fericită că îi ajut şi pe alţii.
9. câte bătrâneţi, atâtea fericiri.
11.
Fericirea bătrânului e libertatea de a face ceea ce îi place.
12. Bătrânul
fericit este acela care are ochii deschişi pentru frumuseţile din jurul său,
înţelepciunea de a înţelege şi de a ierta tot ceea ce l-a deranjat vreodată.
13. un bătrân este fericit când are mulţumire
sufletească din mediul în care trăieşte.
14. fericirea la bătrâneţe este asociată cu
rezultatele într-unul sau mai multe domenii.
15. să fiu un bătrân fericit.
16. la bătrâneţe eşti fericit dacă ai copii
împliniţi şi dacă îmbătrâneşti frumos, cu mintea tânără.
17. orice bătrân poate fi fericit dacă s-a
gândit şi a acţionat din timp pentru ca să-şi menţină sănătatea.
18. am întâlnit bătrâni fericiciţi.
19. bătrânul credincios este fericit că pleacă
în lumea veşnică, iar îngerul său păzitor este vesel că şi-a făcut datoria.
20….nu-mi vine nicio idée…habar n-am
21. Copiii copiilor copiilor tăi îţi pot face
bătrâneţea fericită.
8. Imaginaţi-vă că
aveţi în faţa ochilor două tablouri; unul reprezentând un stejar sau un cedru de zeci sau poate de sute de ani şi
altul reprezentând un bătrân. Ce simţiţi în faţa primului tablou? Dar în faţa
celui de-al doilea? Şi ce anume credeţi că ar trebui să observaţi în cel de-al
doilea tablou, pentru ca ceea ce simţiţi să fie similar cu ceea ce simţiţi în
faţa primului?
1. admiraţie pentru ambii, că au trecut prin
atâtea
7. admiraţie pentru primul, care îmi sugerează
creşterea, împlinirea. Citisem undeva, că cedrii atunci când îmbătrânesc scot
un sunet aparte, astfel încât sunt cu uşurinţă găsiţi de oameni şi tăiaţi. Şi
atunci, din ei se utilizează totul; lemnul, frunzele, fructele…Dacă nu sunt
găsiţi la timp, ard, se macină pe dinăuntru. Faţă de bătrân… aici îmi pare că
este vorba de un regres… simt o părere de rău.
11. Admir măreţia stejarului, volumul, culorile, forma
frunzelor, stabilitatea. L-aş îmbrăţişa şi m-aş juca cu o frunza. În fata tabloului cu un bătrân cred ca
aş fi atentă la riduri, m-aş uita să văd dacă este liniştit, dacă priveşte
deschis, dacă are un zâmbet pe faţă sau dacă e trist. Poate, aş simţi admiraţie
faţă de rezistenţa ambilor în faţa greutăţilor vieţii.
13. copacul ca şi omul bătrân sunt la fel… însă
faţă de om – pe care îl văd neajutorat, îngrijorat, copacul nu are nicio grijă.
Privind copacul, simt satisfacţia, bucuria că a reuşit să trăiască atât şi să
nu-l doboare vremea. Faţă de om, simt…milă… cred că ar trebui să văd că este
mulţumit că a ajuns la o vârstă atât de înaintată.
17. mă gândesc la cât de frumoşi sunt, cât de
utili… simt admiraţie.
18. în faţa primului sentimental de puternic,
de ancorat , rezistent în faţa întâmplărilor, iar la bătrân… ceva ce se apropie
de sfârşit, de capăt de drum, aş vrea să-l ajut să-i fie mai bine.
19. stejarul şi cedrul sunt simbolul
nemuririi…simt optimism. În faţa bătrânului… dacă este moral sau călugăr, sunt
optimist, dacă este un bandit al secolului XXI (miliardar)…compasiune.
20. puţină invidie faţă de nuc, gorun, ce-o fi,
iar faţă de bătrân…c’est la vie.
21. Simt că aşa ar acţiona un elixir al tinereţii .... Al doilea, după felul cum arată îmi
voi da seama dacă a băut din acel elixir iubind şi dăruindu-se cu generozitate
sau ... Ce ar trebui să observ la al doilea ca să simt ce am simţit la primul
tablou... poate liniştea că ,,rădăcinile” nu l-au trădat niciodată, împăcarea
cu cei de dinaintea şi de după sine.
Şi urmărind răspunsurile, îţi dai
seama că, încă atâtea şi atâtea alte întrebări până acum nerostite se grăbesc şi
ele să ridice măna şi se înghesuie aşteptând să primească şi ele lămuriri la
nedumeririle lor. Pentru că până la urmă, a discuta despre bătrâneţe înseamnă
de fapt, a discuta despre o viaţă de om şi despre călătoria pe care acesta o
face prin aceasta lume, despre rostul călătoriei sale, despre cum reuşeşte el
să facă faţă şi să depăşească greutăţile din perioadele critice, poate
asemănătoare cu aceea de a traversează
terenuri aride, cum ar fi(după unii) şi această perioadă a vieţii sale,
a cărei denumire am auzit-o rostită deseori, aproape cu teamă şi în şoaptă.
Iar dacă, despre bagajul pe care
omul ar fi de dorit să-l aibă în rucsacul său( cu volum limitat, dacă se ţine
cont de faptul că este greu de precizat cu exactitate cât anume va dura
călătoria) despre abilităţile care i-ar fi de ajutor pe parcursul drumului său,
am auzit mai puţine.
Dar tu cititorule, la ce întrebare ţi-ai fi
dorit să afli răspuns?
Tania Nicolescu